Dictionar

unificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unificateur)

1. care unifică, care contribuie la unificare.
2. care aduce sau readuce la unitate.
3. (antonim) diversificator.
 

unitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unitif)

1. care unește; propriu a uni; unificator.
2. (teologie) viața ~ă = viață în uniune cu Dumnezeu.
3. (anat.) fibre ~e ale inimii = fibre musculare comune părților stângi și drepte ale inimii.
 

diversificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. diversificateur)

1. care variază, care diversifică.
2. (antonim) unificator.