OK
X
zelot, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. zélote)
1.
(adept)
al
zelotismului;
fanatic
religios;
zelator.
2.
șef
al
unui
grup,
în
anumite
confrerii
sau
asociații
religioase.
zelotism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. zélotisme)
1.
mișcare
naționalistă
extremistă
printre
evrei,
în
antichitate,
ai
cărei
adepți
se
entuziasmau
pentru
legea
lui
Moise
și
evitau
contactul
cu
cei
de
alt
neam.
2.
exces
de
zel,
fanatism
religios.
zelator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. zélateur)
1.
(om)
zelos;
zelot.
zelot, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. zélote)
1.
(adept)
al
zelotismului;
fanatic
religios;
zelator.
2.
șef
al
unui
grup,
în
anumite
confrerii
sau
asociații
religioase.