contrasens
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. contresens)
Etimologie: (fr. contresens)
1. direcție, sens opus unei prime direcții, a direcției „normale”.
2. a conduce pe ~ = a conduce în sensul opus traficului normal.
3. (fig.) interpretare contrară adevăratului sens al unui text.
4. (fig.) ceea ce este contrar bunului simț, rațiunii.