Dictionar

cosmologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmologie)

1. ramură a astronomiei care studiază universul în ansamblu, legile și evoluția sa.
 

cosmofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmophysique)

1. știință de graniță cu elemente din cosmologie și geofizică.
 

cosmolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cosmologue)

1. specialist în cosmologie, domeniu care se ocupă de structura și evoluția cosmosului.