dicteu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. dictée)
Etimologie: (fr. dictée)
1. reproducere fidelă, automată a unui act de gândire, fără controlul rațiunii; dictare.
2. ~ automat = procedeu de creație artistică preconizat de către suprarealiști, prin care se ambiționa realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.; ~ muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz.