Dictionar

fotosinteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photosynthèse)

1. asimilație clorofiliană.
 

algă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algue, lat. alga)

1. plantă inferioară talofită capabilă de fotosinteză, în mediul acvatic.
 

autofit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophyte)

1. făt teratologic care poate trăi în viața extrauterină.
2. plantă autotrofă care se nutrește prin fotosinteză direct din materia organică.
 

clorofilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorophylle)

1. pigment verde din plante fixat pe cloroplaste, în fotosinteză.
 

clorofilian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chlorophyllien)

1. care conține clorofilă, datorat clorofilei.
2. asimilație ~ă = fotosinteză.
 

cloroplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chloroplaste)

1. plastidă conținând clorofilă, în procesul de fotosinteză.
 

fotoautograf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. photoautograph)

1. (plantă) care se hrănește prin fotosinteză.