Dictionar

apostrofa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. apostropher)

1. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica.
 

apostrofă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostrophe, gr. apostrophe)

1. mustrare, reproș.
2. figură retorică constând în întreruperea bruscă a șirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru.
 

catilinară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catilinaire)

1. cele patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina.
2. (fig.) apostrofă vehementă la adresa cuiva.
 

mărișcanie

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (magh. Marișka [Sf. Maria] + -anie)

1. (expr.) mărișcania ta! = fir-ai să fii!; apostrofare, amenințare la adresa cuiva, pentru o faptă amendabilă.