Dictionar

cicero 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cicéro)

1. corp de literă de 12 puncte tipografice.
2. albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui cicero1 (1).
 

cicero 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf. Cicero)

1. gen de tunsoare bărbătească (scurtă).
 

cicerone

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cicerone, fr. cicérone)

1. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc.
 

ciceronian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cicéronien)

1. propriu lui Cicero; care se inspiră din Cicero; care imită pe Cicero.
2. (prin ext.) exemplar, impecabil.
 

dublu-cicero

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Doppelcicero)

1. corp de literă de 24 de puncte tipografice (2 cicero).
 
 

catilinară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catilinaire)

1. cele patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina.
2. (fig.) apostrofă vehementă la adresa cuiva.
 

cicero 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cicéro)

1. corp de literă de 12 puncte tipografice.
2. albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui cicero1 (1).
 

ciceronian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cicéronien)

1. propriu lui Cicero; care se inspiră din Cicero; care imită pe Cicero.
2. (prin ext.) exemplar, impecabil.
 

dublu-cicero

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Doppelcicero)

1. corp de literă de 24 de puncte tipografice (2 cicero).