Dictionar

prefixa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. préfixer)

1. a atașa un prefix unui cuvânt.
 

prefixal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préfixal)

1. (despre cuvinte) format cu ajutorul unui prefix.
 

prefixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (prefixa)

1. acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix; prefixație.
2. (antonim) deprefixare.
 

prefixație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préfixation)

1. prefixare.
 

pseudoprefixa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (pseudoprefix)

1. a forma un cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix.
 

deprefixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (de- + prefixare, cf. fr. dépréfixation)

1. înlăturare a unui prefix.
2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea prefixului.
3. (antonime) prefixare, prefixație.
 

prefixație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préfixation)

1. prefixare.
 

supraprefixare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (supra1- + prefixare)

1. derivare cu prefixe multiple sau de la teme anterior prefixate.
 

prefixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (prefixa)

1. acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix; prefixație.
2. (antonim) deprefixare.