Dictionar

opercul

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT operculum
2. FR opercule
3. EN operculum
4. DE Operculum; Deckel; Deckelchen
5. RU оперкулум; крыщечкa
6. HU kupak, fedő, csalma
 

opercul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opercule, lat. operculum)

1. membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești.
2. organ care închide scoica anumitor moluște.
3. strat subțire care închide celulele larvelor albinelor.
4. (bot.) căpăcel cu care se termină capsula la mușchi.
 

opercular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. operculaire)

1. care îndeplinește rolul de opercul.
2. de forma unui opercul; operculiform.
 

operculat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT operculatus
2. FR operculé
3. EN operculate
4. DE deckeltragend; bedeckt; verschlossen
5. RU с крыщечкой
6. HU kupakos, fedős, csalmás, befedett
 

OPERCULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. operculum „capac”)

1. „capac, opercul”.
 

operculifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. operculifère)

1. prevăzut cu un opercul.
 

operculiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. operculiform)

1. care are forma unui opercul sau capac; opercular.
 

opercular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. operculaire)

1. care îndeplinește rolul de opercul.
2. de forma unui opercul; operculiform.
 

operculiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. operculiform)

1. care are forma unui opercul sau capac; opercular.
 

operculat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT operculatus
2. FR operculé
3. EN operculate
4. DE deckeltragend; bedeckt; verschlossen
5. RU с крыщечкой
6. HU kupakos, fedős, csalmás, befedett
 

OPERCULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. operculum „capac”)

1. „capac, opercul”.
 

operculifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. operculifère)

1. prevăzut cu un opercul.