nimereală
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (nimeri + -eală)
Etimologie: (nimeri + -eală)
1. faptul de a nimeri; descoperire din întâmplare; potrivire (așa cum trebuie sau) cum nu trebuie; nimerire.
2. (loc. adv.) la ~ = la întâmplare, fără a socoti, a gândi, a aprecia; după cum se nimerește, fără alegere.
3. (var.) nemereală.