OK
X
crudiciune
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (crud + -iciune)
1.
aliment
care
nu
trebuie
fiert
sau
fript,
care
se
mănâncă
crud.
2.
(var.)
cruduciune.
crudăciune
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (crud + -iciune)
1.
fruct,
porumb
sau
dovlec
necopt.
2.
mămăligă
subțire.
3.
aliment
care
se
mănâncă
crud;
(reg.)
crudiciune.
cruzitură
Parte de vorbire:
s.f. (pop.)
Etimologie: (crud + -itură)
1.
fructe
verzi,
necoapte;
(reg.)
crudiciune.
2.
(special.)
pepene
mic.
3.
(var.)
cruzătură.