Dictionar

crudiciune

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (crud + -iciune)

1. aliment care nu trebuie fiert sau fript, care se mănâncă crud.
2. (var.) cruduciune.
 

crudăciune

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (crud + -iciune)

1. fruct, porumb sau dovlec necopt.
2. mămăligă subțire.
3. aliment care se mănâncă crud; (reg.) crudiciune.
 

cruzitură

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (crud + -itură)

1. fructe verzi, necoapte; (reg.) crudiciune.
2. (special.) pepene mic.
3. (var.) cruzătură.