protestare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (protesta)
Etimologie: (protesta)
1. acțiunea de a protesta și rezultatul ei; împotrivire, protest.
2. act scris prin care se exprimă un protest.
3. act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe; protest, (înv.) protestație
4. declarație solemnă pe care o face cineva despre dispozițiile sale, despre voința lui; asigurare pozitivă.
5. manifestare verbală, gestuală etc. prin care cineva dezaprobă, refuză sau se opune la ceva.