Dictionar

aglutinant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)

1. adj. care aglutinează.
2. care se lipește.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor atașate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanță care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.
 

apomagmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apomagmatique)

1. (despre agregate cristaline sau amorfe) format din crăpăturile scoarței terestre din soluții magmatice.
 

arenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activități.
 

asfaltogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asphaltogène)

1. care produce asfalt.
2. acizi ~i = partea tensioactivă a bitumului și ajută la creșterea aderenței acestuia la suprafața agregatelor minerale.
 

girostabilizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. gyrostabilizer)

1. dispozitiv giroscopic care asigură stabilizarea unor agregate tehnice.
 

liant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. liant)

1. material care are proprietatea de a menține agregatele împreună; aglomerant.
2. lichid vâscos conținând colorantul cu care formează cerneala de tipar.
3. substanță folosită la fixarea pigmenților coloranți pe fibrele textile.
4. constituent nevolatil al lacurilor, care se întărește sub formă de peliculă, în pictură etc.
5. (prin ext.) element care leagă părțile unui întreg.