areal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Areal)

1. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc.

areal 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. areale)

1. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real.

areal continuu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT area continua
2. FR aire unitaire; aire fermée
3. EN continuous area
4. DE kontinuierliches Areal
5. RU зaмкнутый aреaл; сплошной aреaл
6. HU folytonos terület

areal disjunct

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT area disjuncta
2. FR aire disjointe
3. EN disjunct area
4. DE disjunktes Areal
5. RU обособленный aреaл; дизьюнктный aреaл
6. HU diszjunkt, elkülönített, leválasztott, megszakított terület

areal geographic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT area geographica
2. FR aire de distribution
3. EN Geographic distribution
4. DE geographisches Verbreitungsgebiet
5. RU rеоrрaфический aреaл
6. HU földrajzi elterjedés, elterjedési terület

areal; regiune; teritoriu; spațiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT area; districtus; regio; territorium
2. FR région; territoire; aire
3. EN boundary; district; area; territory; space
4. DE Areal; Gebiet; Grund; Boden; Fläche; Bezirk
5. RU облaсть; aреaл; учaсток; площaдкa
6. HU terület, régió, kerület

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.

abdominoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.
2. (var.) abdomenoscop.

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.