banal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. banal)

1. lipsit de originalitate; obișnuit, comun.

banalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banalité)

1. caracterul a ceea ce este banal; platitudine.
2. lucru obișnuit, comun.

banaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. banaliser)

1. tr., refl. a face să devină, a deveni banal.

banan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banano)

1. s. m. bananier.
2. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana.

banană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banane, port. banana)

1. fructul bananierului.
2. fișă mică montată la capătul unei conducte electrice pentru stabilirea contactului.

bananier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bananier)

1. adj. referitor la banane, care conține banane.
2. s. m. plantă tropicală arborescentă, cu tulpina subțire și înaltă, cu frunze late și alungite, în buchet în vârful tulpinii și cu fructe în ciorchine; banan.
3. s. n. cargou amenajat pentru transportul bananelor.

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.

abdica

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunța la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna.
4. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate.

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.

absorbit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.