calculator
Parte de vorbire: s.n., s.m.f.
Etimologie: (fr. calculateur, lat. calculator)
Etimologie: (fr. calculateur, lat. calculator)
1. s.n. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broșură cuprinzând asemenea tabele.
2. instalație, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice și logice.
3. ~ electronic = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operații aritmetice după un program prestabilit; computer.
4. ~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impropriu) minicalculator.
5. s.m.f. specialist în calcule.