audit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audit)

1. funcție de control și de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite.

declinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (declina)

1. acțiunea de a declina.
2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală.
3. clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii.
4. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente.

edita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éditer)

1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc.
2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente.
3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator.

prorogare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (proroga)

1. acțiunea de a proroga; prorogație.
2. extindere a competenței unui organ de jurisdicție în temeiul unei dispoziții normative.

raid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. raid)

1. incursiune rapidă în teritoriul inamic, executată de o mică unitate militară, în scop de recunoaștere sau cercetare.
2. drum aerian parcurs de un avion.
3. ~ aerian = atac aerian împotriva unui obiectiv îndepărtat.
4. ~-anchetă = anchetă pe o anumită temă efectuată în diferite întreprinderi, localități etc.
5. acțiune de control a activității unor întreprinderi sau a unor organe executive, efectuată de organele competente.
6. (figurat) vizită scurtă.

stas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (STA[ndard de] S[tat])

1. standard cu aplicare obligatorie, stabilit de organe specializate competente și aprobat de guvern; standard de stat.