disponibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. disponible, lat. disponibilis)

1. adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva.
2. care nu este ocupat; liber.
3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.
4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva.

disponibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disponibilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție.
5. situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte.

disponibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (disponibil + -iza)

1. a face disponibil.
2. a concedia.

autoorientare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + orientare)

1. capacitate a individului de a se orienta pe plan social, politic, cultural etc. potrivit disponibilităților și intereselor sale.

comprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. comprimer, lat. comprimere)

1. tr., refl. a (se) restrânge, a (se) reduce (ca volum).
2. tr. a micșora volumul unui corp (gaz) prin presiune exterioară; a presa.
3. (fig.) a împiedica să se manifeste; a înăbuși.
4. a reduce personalul unei întreprinderi, instituții etc.; a pune în cadrul disponibil.

conformism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conformisme)

1. disponibilitatea de a se conforma.
2. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri.
3. (antonime) anticonformism, nonconformism, progresism.

cotitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quotité)

1. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă.
2. ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire.

disponibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. disponible, lat. disponibilis)

1. adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva.
2. care nu este ocupat; liber.
3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.
4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva.

disponibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disponibilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție.
5. situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte.