incompetență
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. incompétence)
Etimologie: (fr. incompétence)
1. lipsă de competență; lipsă de pregătire în exercitarea unei funcții; necompetență.
2. incapacitatea unei autorități publice de a efectua un act juridic; necompetență.
3. (loc. subst.) (drept) ~ negativă = necunoașterea de către o instituție a drepturilor sale, pe care le consideră mai puțin extinse decât sunt.
4. (antonim) competență.