aeromecanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromécanique)

1. ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor.

elastomecanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élastomécanique)

1. parte a mecanicii care studiază starea de tensiune și deformare în corpurile elastice supuse solicitărilor unor forțe exterioare.

geomecanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géomécanique)

1. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarței terestre; mecanica solurilor.

radiotelemecanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiotélémécanique)

1. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice.

stereomecanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréomécanique)

1. ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide.

telemecanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télémécanique)

1. ramură a tehnicii cuprinzând principiile și metodele de comandă ale funcționării meca-nismelor de la distanță.

agrobiocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.

anduranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistență mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.

aperiodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apériodique)

1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
6. (antonim) periodic.

aritmograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. arithmographe)

1. mașină de calculat complet mecanică; aritmometru înregistrator.
2. ~ policrom = mașină de calculat, numită așa deoarece fiecare grup de zece este caracterizat de o anumită culoare.

autoatelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + atelier)

1. atelier mobil de reparații, instalat pe un autovehicul.
2. autovehicul cu atelier de mecanică pentru autodepanare.

autocolimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocollimation)

1. corectare mecanică, prin intermediul unui dispozitiv, a erorii de colimație a unei lunete topografice.