spălare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (spăla)

1. acțiunea de a (se) spăla și rezultatul ei; spălat, spălătură.
2. eliberarea unui obiect, a unei suprafețe etc. de murdărie, grăsimi, substanțe străine, folosind în principal apă sau alte lichide și detergenți.
3. (psiho.) ~ a creierului = tratament prin care, prin proceduri de constrângere fizică și psihologică, se încearcă schimbarea radicală a convingerilor (în special politice) ale unei persoane.
4. (med.) tehnică diagnostică și terapeutică constând în introducerea unui lichid într-o cavitate corporală.

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.

afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.

aquamanila

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquamanile)

1. vas de aramă sau de bronz folosit în evul mediu de către preot pentru spălarea mâinilor înainte de slujbă.

autoplug

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. auto-charrue)

1. autovehicul pentru spălarea și deszăpezirea străzilor.

banchiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquise)

1. câmp de gheață în regiunile polare de-a lungul țărmurilor mării; pack.
2. picior de susținere la baza unui puț de mină în curs de spălare pentru a susține zidăria de deasupra până face priză.

-CLIZĂ (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. klysis „spălare, spălătură”)

1. „spălare, spălătură”.