valet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. valet)

1. tânăr scutier în serviciul unui senior feudal.
2. persoană care se află în serviciul personal al cuiva; lacheu.
3. carte la jocul de cărți reprezentând un cavaler; fante.

cavalet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cavalletto)

1. suport pe care se așază ambarcațiile sau diferitele obiecte la bordul unei nave ori pe uscat.
2. șipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planșeu de beton.

șevalet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chevalet)

1. suport de lemn pe care pictorii își fixează pânza sau cartonul când pictează.

valetudinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. valétudinaire, lat. valetudinarius)

1. bolnăvicios; slab, șubred.

valetudinariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. valetudinarium)

1. infirmerie într-o casă romană mare.
2. spital al unei tabere romane.

camerier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camérier)

1. servitor ce îngrijea de camera de dormit și de îmbrăcămintea stăpânului; lacheu, valet.

fante

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fante)

1. (fam.; peior.) om ușuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon.
2. valet (la cărțile de joc).

grom

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. groom)

1. lacheu, valet (tânăr) în uniformă, atașat la un hotel, la un restaurant etc.
2. (var.) grum, groom.

rang

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rang)

1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie.
2. treaptă, situație socială.
3. locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.).
4. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor.
5. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir.
6. (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent.

șu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (chin. şu)

1. pictură chinezească verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa.

indispoziție; boală

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT valetudo incommoda
2. FR malaise; dérangement
3. EN indisposition; sickness
4. DE Unwohlsein
5. RU недомоraние
6. HU rossz közérzet, rosszullét; betegség