algodistrofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algo-dystrophie)

1. denumire generică pentru sindroamele algice însoțite de tulburări trofice sau vasomotorii.

comițialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. comitialité)

1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.

concordanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concordance)

1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondență (II, 1).
2. ~a timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziție dependentă în acord cu timpul verbului din propoziția regentă; corespondența timpurilor.
3. îmbinare armonioasă de sunete.
4. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu.
5. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor.
6. (anton.) neconcordanță.

epilepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épilepsie, lat., gr. epilepsia)

1. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității, halucinații etc.

favus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. favus)

1. (med.) boală contagioasă a pielii capului, cauzată de o ciupercă microscopică (Trichophyton schoenleinii) și constând din leziuni profunde, însoțite de distrugerea și căderea părului.

fotoroman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photo-roman)

1. intrigă romanescă sau polițistă sub formă de fotografii însoțite de texte.