OK
X
abrutiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. abrutir)
1.
tr.,
refl.
a
face
să-și
piardă,
a-și
pierde
însușirile
umane;
a
(se)
îndobitoci;
a
(se)
dezumaniza.
abstractizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abstractiza)
1.
operație
a
gândirii
constând
în
a
degaja
din
mulțimea
însușirilor
și
legăturilor
fenomenelor
și
obiectelor
pe
cele
fundamentale,
esențiale,
generale;
abstracție.
2.
trecere
de
la
concret
la
abstract.
3.
(antonim)
concretizare.
adecvat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
1.
care
convine,
care
corespunde
așteptărilor;
potrivit,
corespunzător.
2.
(fil.)
care
reflectă
corect
însușirile
esențiale
ale
unui
obiect
sau
fenomen.
3.
(antonime)
impropriu,
inadecvat,
neadecvat,
nepotrivit.
afirmativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)
1.
(și
adv.)
care
afirmă
ceva;
pozitiv.
2.
(log.;
despre
judecăți)
care
enunță
aparența
însușirii
exprimate
de
predicat
la
obiectul
exprimat
de
subiect.
amendament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amendement)
1.
îmbunătățire
a
unui
proiect
de
lege,
a
unui
tratat
etc.;
text
introdus
în
acest
scop.
2.
corectare
a
anumitor
erori
sau
omisiuni.
3.
operație
de
îmbunătățire
a
unor
însușiri
ale
solului,
pentru
recolte
sporite.
4.
substanță
care,
încorporată
solului,
îi
modifică
proprietățile.
analiză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)
1.
metodă
științifică
de
cercetare
a
realității,
bazată
pe
descompunerea
proceselor,
a
obiectelor
studiate
în
părțile
lor
constitutive.
2.
examinare
amănunțită
a
unei
probleme,
opere
literare,
a
unui
text.
3.
în
ultimă
~
=
în
concluzie,
ca
încheiere.
4.
~
matematică
=
ramură
a
matematicii
care
studiază
funcțiile,
limitele,
derivatele
și
aplicațiile
lor.
5.
descompunere
a
unei
substanțe,
pentru
a-i
stabili
compoziția
chimică.
6.
~
corticală
=
funcție
a
cortexului
prin
care
se
desprind
însușirile
generale
și
cele
specifice
ale
obiectelor
și
fenomenelor.