Dictionar

dogmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dogme, lat., gr. dogma)

1. învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toți adepții ei, care nu poate fi supusă criticii.
2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete.
 

dogmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dogmatique, lat. dogmaticus)

1. adj. referitor la dogme; cu caracter de dogmă.
2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare.
3. mărginit, închistat în dogme.
4. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme.
5. s. m. f. dogmatist.
 

dogmaticamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. dogmatiquement)

1. în mod dogmatic; din punct de vedere dogmatic; (înv.) dogmaticește.
 

dogmatician

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dogmatician)

1. specialist în dogmatică.
 

dogmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dogmatisme, rus. dogmatizm)

1. mod de gândire rigid, necritic, cu idei, teze considerate ca având o valoare de necontestat în orice condiții.
 

dogmatist

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. dogmatiste)

1. adj., s. m. f. (adept) al dogmatismului; dogmatic.
2. s. m. cel care susține dogmele unei biserici.
 

dogmatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dogmatiser)

1. a învăța dogmele.
2. (fig.) a vorbi pe un ton sentențios, care nu admite replică.
 

adogmatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.
5. (antonim) dogmatic.
 

angelologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angélologie)

1. parte a dogmaticii care tratează despre îngeri.
 

antidogmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antidogmatic, fr. antidogmatique)

1. care se opune dogmelor unei teologii, ale unei filozofii; care respinge dogmatismul.
 

antidogmatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antidogmatisme)

1. doctrină care combate dogmatismul; atitudine antidogmatică.
 

antitrinitar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antitrinitaire)

1. I. privitor la antitrinitarism.
2. care neagă dogma Sfintei Treimi.
3. II. adept al antitrinitarismului.
4. creștin care nu recunoaște Trinitatea și neagă divinitatea lui Isus Hristos.
5. membru al unei secte care respinge dogma Sfintei Treimi.
 

antitrinitarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antitrinitarisme)

1. doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creștină a Treimii.