faun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. faunus)

1. (la romani) zeu al câmpurilor, al munților și pădurilor, protector al turmelor, reprezentant ca un om cu coarne și cu picioare de țap.

faună

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faune)

1. totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc.
2. (peior.) grup de oameni care frecventează localuri de moravuri ușoare.

faunesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. faunesque)

1. specific faunului; care ține de faun (divinitate romană campestră înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap).

faunist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Faunist)

1. specialist în faunistică, știință care studiază fauna.

faunistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. faunistique)

1. referitor la faună sau la faunistică.

faunistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. faunistique)

1. știință care studiază fauna la scară planetară.

acvifaună

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acvi- + faună)

1. totalitatea speciilor de animale care trăiesc în apă (pești, caracatițe, crabi, balene et cetera); faună acvatică, hidrofaună.

bodengreifer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bodengreifer)

1. dragă (2) pentru colectarea faunei de pe fundul apei.

dragă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drague)

1. navă special echipată pentru dragarea sub apă.
2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora și fauna subacvatică.
3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă.

echilibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équilibre, lat. aequilibrium)

1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.
2. (biol.) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi.
3. ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.
4. proporție, raport just între lucruri opuse.
5. ~ de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
6. (psih.) senzație de ~ = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.
7. (fig.) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească.

faunesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. faunesque)

1. specific faunului; care ține de faun (divinitate romană campestră înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap).

faunist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Faunist)

1. specialist în faunistică, știință care studiază fauna.