Dictionar

debil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. débile, lat. debilis)

1. firav, slăbuț, plăpând.
2. ~ mintal = înapoiat mintal.
3. (fig.) slab, vag, ușor.
 

debilita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. debiliter, lat. debilitare)

1. tr., refl. a face să devină, a deveni debil.
 

debilitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. débilitant)

1. care provoacă debilitate.
 

debilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débilité, lat. debilitas)

1. stare de slăbire a organismului.
2. ~ mintală = formă ușoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă și incompletă a inteligenței.
 

astenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. asthenology)

1. studiu științific al debilității.
 

-ATROFIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. atrophia „privare de hrană”)

1. „lipsa vitalități, slăbire, debilitate, regresiune”.
 

debilita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. debiliter, lat. debilitare)

1. tr., refl. a face să devină, a deveni debil.
 

debilitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. débilitant)

1. care provoacă debilitate.
 

evira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. evirare)

1. a (se) castra.
2. (fig.) a (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi.
 

idioție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idiotie)

1. debilitate mintală congenitală maximă.
2. (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie.