OK
X
castra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. castrer, lat. castrare)
1.
a
extirpa
sau
a
steriliza
organele
sexuale.
2.
(fig.)
a
mutila,
a
ciopârți
(o
operă).
castrare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (castra)
1.
acțiunea
de
a
castra;
castrație.
2.
îndepărtare
a
staminelor
dintr-o
floare
hermafrodită
sau
a
inflorescențelor
masculine
ale
plantelor
unisexuate
monoice.
3.
(med.)
extirpare
în
tratamentul
paliativ,
în
scop
antalgic,
în
anumite
forme
de
neoplasm.
castrat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (I. castra, II. lat. castratus)
1.
I.
(despre
masculi)
căruia
i-au
fost
extirpate
glandele
genitale;
emasculat,
(pop.)
jugănit.
2.
II.
individ
de
sex
bărbătesc
care
a
suferit
castrarea.
3.
(muzică)
cântăreț
de
sex
masculin
care
a
suferit
castrarea
înainte
de
pubertate,
pentru
a
păstra
registrul
înalt
al
vocii
sale
de
copil.
castrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. castration, lat. castratio)
1.
operație
prin
care
un
individ,
bărbat
sau
femeie,
este
privat
de
capacitatea
de
reproducere;
castrare.
2.
(botanică)
operație
analogă
prin
care
o
plantă
este
privată
de
capacitatea
de
a
produce
polen.
3.
(psihanaliză)
anxietate
(sau
complex)
de
~
=
angoasă
legată
de
amenințarea
imaginară
a
îndepărtării
penisului.
4.
(biol.)
~
parazitară
=
modificări
produse
de
un
parazit
animal
sau
vegetal
pentru
a
bloca
aparatul
reproducător
al
gazdei
sale.
5.
(var.)
castrațiune.
castrație parazitară
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
castratio
parasitaris
2.
FR
castration
parasitaire
3.
EN
parasitic
castration
4.
DE
Kastration
der
Parasiten
5.
RU
пaрaзитaрнaя
кaстрaция
6.
HU
paraziták
kasztrációja,
nemtelenítése
încastra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. encastrer)
1.
a
înțepeni,
a
lega
fix
două
corpuri
în
așa
fel
încât
să
se
împiedice
orice
mișcare
de
rotire
sau
de
translație.
bisturnaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bistournage)
1.
(medicină
veterinară)
procedeu
învechit
de
castrare
la
taur
și
berbec,
prin
torsionarea
manuală
a
fiecărui
testicul.
buton
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bouton)
1.
s.
n.
piesă
care,
prin
apăsare,
transmite
o
comandă
mecanică
sau
electrică.
2.
fus
încastrat
cu
un
capăt
în
corpul
unei
piese
în
mișcare
circulară,
excentric
față
de
axa
de
rotație
a
acesteia,
ca
legătură
de
articulație
într-un
mecanism.
3.
mică
papulă,
bubuliță
de
piele.
4.
s.
m.
nasture
mobil.
5.
capsă
(1).
6.
motiv
decorativ,
în
relief,
de
forma
unei
proeminențe
rotunjite.
castrare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (castra)
1.
acțiunea
de
a
castra;
castrație.
2.
îndepărtare
a
staminelor
dintr-o
floare
hermafrodită
sau
a
inflorescențelor
masculine
ale
plantelor
unisexuate
monoice.
3.
(med.)
extirpare
în
tratamentul
paliativ,
în
scop
antalgic,
în
anumite
forme
de
neoplasm.
castrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. castration, lat. castratio)
1.
operație
prin
care
un
individ,
bărbat
sau
femeie,
este
privat
de
capacitatea
de
reproducere;
castrare.
2.
(botanică)
operație
analogă
prin
care
o
plantă
este
privată
de
capacitatea
de
a
produce
polen.
3.
(psihanaliză)
anxietate
(sau
complex)
de
~
=
angoasă
legată
de
amenințarea
imaginară
a
îndepărtării
penisului.
4.
(biol.)
~
parazitară
=
modificări
produse
de
un
parazit
animal
sau
vegetal
pentru
a
bloca
aparatul
reproducător
al
gazdei
sale.
5.
(var.)
castrațiune.
cloisonné
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. cloisonné)
1.
I.
(despre
emailuri)
lucrat
potrivit
unei
tehnici
care
permite
încastrarea
emailului
în
metal.
2.
II.
tehnică
de
lucrare
a
emailului
sau
a
pietrelor
semiprețioase
constând
în
încastrarea
acestora
într-o
împletitură
de
metal,
separând
motive
florale
sau
geometrice,
policrome;
obiect
realizat
după
o
astfel
de
tehnică.
3.
(var.)
cloazonat.
consolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. console)
1.
mobilă
în
formă
de
policioară
sau
de
măsuță
sprijinită
de
perete,
pe
care
se
așază
vase,
statuete
etc.
2.
element
de
construcție,
liber
la
unul
dintre
capete,
care
iese
în
afara
punctului
său
de
reazem
sau
de
încastrare
pentru
a
susține
un
balcon,
o
cornișă
etc.
3.
dispozitiv
metalic
care
permite
prinderea
unui
aparat
de
iluminat
de
tija
unui
stativ.
4.
(inform.)
terminal
al
unui
ordinator
destinat
dialogului
om-mașină.