balcon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balcon, it. balcone)

1. platformă ieșită în afară, pe una dintre fețele unei clădiri și comunicând cu interiorul.
2. galerie a unei săli de spectacole, deasupra parterului.

balconet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balconnet)

1. balcon mic în ușa unui frigorifer.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

balconet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balconnet)

1. balcon mic în ușa unui frigorifer.

consolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. console)

1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc.
2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc.
3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ.
4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină.

galerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)

1. cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune.
2. canal săpat de animale în sol.
3. excavație minieră în formă de tunel, executată pentru a permite accesul la un zăcământ.
4. canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice.
5. coridor ca element de legătură sau de promenadă la o construcție.
6. conductă metalică, montată la motoarele cu ardere internă, care conduce amestecul carburant către cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului.
7. muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă.
8. magazin cu obiecte de artă; (p. ext.) magazin universal.
9. ultimul balcon (de sus) al sălilor de spectacol.
10. (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifestă zgomotos la un meci, la un spectacol.
11. platformă mică la prora sau pupa unei nave.
12. bară de lemn sau metalică de care se atârnă perdelele.
13. (fig.) șir, serie (de portrete literare).

loggia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. loggia)

1. galerie la etajul unei clădiri, deschisă spre exterior prin intermediul unei coloane.
2. balcon mărginit de panouri pline sau traforate, care împiedică pătrunderea directă a soarelui.
3. serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului.

meniană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méniane, lat. menianum)

1. balcon sau terasă exterioară la casele romane ori italienești.