Dictionar

CILINDRI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cylindrus „sul, cilindru”)

1. „cilindru, cilindric”.
 
 

cilindric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cylindrique)

1. despre sau legat de cilindru; în formă de cilindru; cilindriform.
 

cilindricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindricité)

1. (tehn.) proprietate a unei părți din trunchiul unui arbore de a se apropia de forma cilindrică.
 

cilindriflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. cylindriflorus)

1. (bot.) cu flori în formă de cilindru.
 

cilindriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cylindriforme)

1. în formă de cilindru; cilindric.
 

alezaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésage)

1. suprafață interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.
2. diametrul interior al unui cilindru de motor.
 

anelide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annélides)

1. pl. încrengătură de viermi cu corpul cilindric inelat, care se mișcă cu ajutorul unor perișori.
 

antecreuzet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-creuset)

1. cuvă cilindrică pentru acumularea de fontă lichidă, la partea din față a creuzetului cubiloului.
 

anterofor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthérophore)

1. (bot.) axă cilindrică sau aplatizată (la efedre) care poartă anterele.
 

axometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axomètre)

1. aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile.