OK
X
apupa
Parte de vorbire:
vb. intr., refl.
Etimologie: (fr. appouper)
1.
(despre
nave)
a
se
înclina
longitudinal
către
pupă,
datorită
unei
încărcături
neuniforme.
pupă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. poupe)
1.
partea
din
spate
a
unei
nave.
pupă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pupe, lat. pupa)
1.
nimfă
(2).
pupăcios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (familiar)
Etimologie: (pupa + -ăcios)
1.
(despre
oameni)
căruia
îi
place
să
sărute;
(înv.)
sărutător.
pupăire
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (pupăi)
1.
sunet
caracteristic
pupezei;
sunet
scos
de
pupeze
când
cântă;
pupuit,
pupăit.
2.
(pop.
și
fam.)
(despre
oameni)
flecăreală,
clevetire.
3.
(reg.)
(despre
broaște)
orăcăială,
orăcăit.
afterpic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. afterpeak)
1.
compartimentul
cel
mai
apropiat
de
pupă
al
unei
nave.
aplustră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aplustre, lat. aplustra)
1.
(ant.)
piesă
a
unei
corăbii
plasată
la
pupă
și
ornată
cu
banderole.
apupa
Parte de vorbire:
vb. intr., refl.
Etimologie: (fr. appouper)
1.
(despre
nave)
a
se
înclina
longitudinal
către
pupă,
datorită
unei
încărcături
neuniforme.
artimon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. artimon, it. artimone)
1.
catarg
de
la
pupă
al
unei
nave.
babord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bâbord)
1.
partea
din
stânga
a
unei
nave
(privind
dinspre
pupă).
2.
marginea
stângă
a
fuzelajului
unei
aeronave.
deadwood
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. deadwood)
1.
legătură
la
proră
și
la
pupă
între
etravă
și,
respectiv,
etambou
și
chilă.