calamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calamine, lat. calamina)

1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă.
2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit.

cetonurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cétonurie)

1. prezența în urină a cetonelor, rezultate din arderea incompletă a grăsimilor.

cheramzit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. argilă expandată, obținută prin concasarea bulgărilor rezultați din arderea argilelor feruginoase, servind la prepararea betoanelor ușoare.

clincher

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Klinker, fr. clinker)

1. produs intermediar la fabricarea cimentului prin arderea materiei prime (calcar și argilă, bauxită etc.).

flogistic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. phlogistique)

1. I. referitor la ardere, provenind din ardere.
2. II. substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea; flogiston.
3. agent capabil să producă o inflamație; flogiston.

focar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. foyer)

1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic.
2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe.
3. parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului.
4. (fig.) centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc.
5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală.