fus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. fusus, după fr. fuseau)

1. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun.
2. ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridian.
3. (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare.

fârlifus

Parte de vorbire:  s.m. (Moldova)  
Etimologie: (cf. germ. firlefanz)

1. (familiar) epitet dat unui om slab, mofturos sau lăudăros.

fus nuclear

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fusus
2. FR fuseau nucléaire
3. EN nuclear spindle
4. DE Kernspindel
5. RU ядерное веретено
6. HU sejtmagorsó

fusaiolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fusaiolo)

1. disc mic din lut ars sau piatră care se fixa la partea de jos a fuselor primitive pentru a le regla învârtirea.

fușalău

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (cf. magh. foszlani „a se destrăma”)

1. unealtă în forma unei țesale servind la scărmănat lâna, cânepa etc.

fușăreală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fușări + -eală)

1. lucru de mântuială; fușereală.

fușări

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (germ. Pfusch „lucru făcut de mântuială”)

1. a face un lucru pe fugă, fără temei, de mântuială.
2. (var.) a fușălui, a fușeri.

acromocentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. achromocentre)

1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.

apofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

1. proeminență a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei.

ataca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică față de o situație, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
3. a distruge, a mina.
4. a cere în justiție anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuție).
6. intr. a lua inițiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simți jignit; a se ofusca.

basc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basque)

1. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile.

buton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouton)

1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.
2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism.
3. mică papulă, bubuliță de piele.
4. s. m. nasture mobil.
5. capsă (1).
6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite.

carangide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. carangidae)

1. pl. familie de pești răpitori de mare, mici, cu corpul fusiform, cu solzi mărunți: stavridul.