ofusca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. offusquer, it. offuscare)

1. a se simți jignit, a se ofensa.

ataca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică față de o situație, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
3. a distruge, a mina.
4. a cere în justiție anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuție).
6. intr. a lua inițiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simți jignit; a se ofusca.

ofensa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. offenser)

1. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta.
2. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca.