poșadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pochade)

1. pictură la repezeală.
2. operă literară scrisă de mântuială.

rafistola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. rafistoler)

1. (fam.) a repara, a îndrepta ceva de mântuială, sumar și nesistematic.

vârf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sl. vrŭhŭ)

1. partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte.
2. (bot.) extremitatea brusc ascuțită a unui organ.
3. (plin) cu ~ sau încărcat cu ~ = foarte plin.
4. cu ~ și îndesat = mai mult decât trebuie; cu prisosință.
5. asta pune (sau face) ~ (la toate) = asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară.
6. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc.
7. capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ.
8. din ~ul buzelor = a) de mântuială; b) cu dispreț; sfidător.
9. punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice.
10. fig. moment central în desfășurarea unei activități.
11. ore de ~ = ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă.
12. la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații.

orjoveni

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (reg.)  
Etimologie: (I. nec.; II. orj)

1. I. refl. a se reface după o boală; a se întrema, a se înzdrăveni.
2. a se buhăi.
3. tr. (fig.) a face un lucru de mântuială.
4. II. refl. a se scărpina.

boală

Parte de vorbire:  s.f. (pl.: boli, boale)  
Etimologie: (slav. bolĭ)

1. tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului.
2. epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe.
3. (fam.) ciudă, necaz; pornire, pică, invidie.
4. (fam.) poftă, dorință; capriciu; pasiune.
5. (expr.) a avea ~ să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva.
6. (expr.) a băga rufele în ~ = a spăla rufele prost, de mântuială.
7. (expr.) a scoate rufele din ~ = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate.
8. ~ de zahăr = diabet.
9. ~ lungă (sau mare) = tifos.
10. ~ orfelină = boală cronică rară, pentru care nu este disponibil un tratament eficient.
11. ~ seacă = tuberculoză.
12. (pop.) ~a copiilor = epilepsie.
13. ~ cu transmitere vectorială = maladie cauzată de un germen patogen (virus, parazit, bacterie), purtat și inoculat de către un vector (flebotom, musculiță, căpușă et cetera).

rasoleală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rasol[i] + -eală)

1. (fam.) faptul de a rasoli; treabă făcută superficial, de mântuială.
2. (rar) prepararea rasolului.
3. (înv., reg.) rasol.
4. (var.) rosoleală.