apex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. apex)

1. creștet, vârf.
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi și satrapi perși.

calotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin secționarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creștetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavații; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.

coc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coque)

1. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și adunat pe ceafă, ori în creștetul capului.

mogotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. mogota)

1. relief de mari dimensiuni, cu pereții verticali și creștetul plat, caracteristic carstului din regiunile tropicale.

sinciput

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. sinciput)

1. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex.
2. bregmă.

tonsură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tonsure, lat. tonsura)

1. ceremonie a tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii.