calotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin secționarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creștetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavații; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.

dezongulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. désongler)

1. cădere a cutiei cornoase a copitei la animale.
2. desprindere a unghiei de pe falangele animalelor sacrificate.

dialectician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dialecticien)

1. specialist în dialectică.
2. cel care, gândind, vorbind sau scriind, aplică procedeele dialecticii.
3. cel care raționează cu artă și metodă.
4. (filosofia antică) persoană care folosește arta discuției în contradictoriu.

endocranian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. endocrânien)

1. (anat.) din interiorul cutiei craniene; al endocraniului.
2. (antonim) exocranian.

endocraniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. endocrâne)

1. fața internă a cutiei craniene.

extracranian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extracrânien)

1. (med.) în afara cutiei craniene; exocranian.
2. (antonim) intracranian, endocranian.