Dictionar

remonta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. remonter)

1. tr. a monta din nou (o instalație).
2. a procura cai pentru armată.
3. tr., refl. (fig.) a (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface.
 

restabili

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. rétablir)

1. tr. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună.
2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text).
3. refl. a se întrema, a se înzdrăveni.
 

orjoveni

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (reg.)  
Etimologie: (I. nec.; II. orj)

1. I. refl. a se reface după o boală; a se întrema, a se înzdrăveni.
2. a se buhăi.
3. tr. (fig.) a face un lucru de mântuială.
4. II. refl. a se scărpina.
 

reîntremare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (reîntrema)

1. faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire.