OK
X
înțepenitură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (înțepeni + -tură)
1.
faptul
de
a
(se)
înțepeni;
înțepenire.
2.
încetare
din
viață
(a
unui
om);
deces.
3.
(pop.)
piele
îngroșată
de
la
genunchii
cailor;
castană.
ANCHIL(O)-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ankyl/o/-, cf. gr. ankylos)
1.
„înțepenire,
curbare”.
anchiloza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. ankyloser)
1.
tr.,
refl.
a
căpăta
o
anchiloză,
a
(se)
înțepeni.
2.
(fig.)
a
deveni
greoi.
cadaveric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cadavérique)
1.
care
se
referă
la
cadavru;
care
provine
de
la
un
cadavru.
2.
cu
aspect
de
cadavru.
3.
(fiziologie)
redoare
~ă
=
fenomenul
de
înțepenire
progresivă
a
mușchilor
care
urmează
imediat
după
moarte;
rigor
mortis.
fixa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. fixer)
1.
tr.
a
face
să
fie
fix;
a
înțepeni,
a
întări
(undeva).
2.
a
privi
țintă
pe
cineva
sau
ceva.
3.
a
stabili,
a
hotărî
un
preț,
un
termen
etc.
4.
a
dizolva
sărurile
de
argint
nedescompuse
de
lumină
de
pe
un
material
fotosensibil.
5.
a
face
să
intre
colorantul
într-o
fibră
textilă,
astfel
încât
el
să
reziste
la
spălare,
la
lumină
etc.
6.
refl.
a
se
hotărî,
a
se
decide.
7.
a
se
stabili
undeva.
imobiliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. immobiliser)
1.
a
pune
pe
cineva
sau
ceva
în
imposibilitatea
de
a
se
mișca;
a
înțepeni.
2.
a
investi
mari
disponibilități
materiale
și
bănești
într-o
întreprindere,
într-o
afacere,
scoțându-le
din
circuitul
normal.
încastra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. encastrer)
1.
a
înțepeni,
a
lega
fix
două
corpuri
în
așa
fel
încât
să
se
împiedice
orice
mișcare
de
rotire
sau
de
translație.