Dictionar

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

absciziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscision, lat. abscisio)

1. extirpare a unui organ al corpului.
 

adenoidectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénoïdectomie)

1. extirpare a vegetațiilor adenoide.
 

adenomectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénomectomie)

1. (med.) operație care constă în extirparea unui adenom.
 

aritenoidectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aryténoïdectomie)

1. extirpare chirurgicală a cartilajului aritenoid.
 

astragalectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astragalectomie)

1. extirpare a astragalului (I, 1).