Dictionar

fraudă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fraude, lat. fraus, -dis)

1. act de rea-credință cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; hoție.
2. sumă sustrasă.
 

gangsterism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gangstérisme)

1. faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; (prin ext.) hoție, tâlhărie.
 

rapt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rapt, lat. raptus)

1. răpire (a unei persoane).
2. jaf, hoție.
 

furt

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. furtum)

1. acțiunea de a fura și rezultatul ei; infracțiune care constă în însușirea frauduloasă a unui lucru mobil care aparține altuia; hoție, furătură, furtișag.
2. ~ prin efracție = furt comis după ce autorul infracțiunii intră cu forța într-o clădire sau într-o încăpere sau sparge o piesă de mobilier.