Dictionar

rapt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rapt, lat. raptus)

1. răpire (a unei persoane).
2. jaf, hoție.
 

raptus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. raptus)

1. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive.
 

frăsinet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. fraxinetum)

1. loc unde cresc frasini.
2. pădure de frasini; frăsinărie, frăsiniș, frăsiniște.
3. (var.) (pop.) frăsânet, (reg.) frăpsânet, (reg.) frăpțânet.
 

îndărătnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (îndărăt + -nic)

1. care se încăpățânează, nu cedează (ușor); încăpățânat, recalcitrant; (prin ext.) stăruitor, perseverent.
2. (rar) rămas în urmă; dator, restanțier.
3. (var.) (reg.) îndărăpnic, (reg.) îndărăptnic.
 

hidrocaul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. gr. hydor, hydatos „apă” + gr. kaulos „tulpină, tijă”)

1. (biol.) ax subțire chitinos, prezent la graptoliții axonofori, care unește rabdozomii într-o colonie complexă.
 

rabdozomi

Parte de vorbire:  s. m. pl.  
Etimologie: (cf. gr. rhabdos „băț, vergea” + gr. soma „corp, corpuscul”)

1. (biol.) ramuri care alcătuiesc o colonie de graptoliți.
 

axonofore

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (cf. gr. axon, onos „axă, osie” + gr. phoros „care poartă, care sprijină”)

1. (biol.) graptoliți la care sicula rămâne distală, iar hidrotecile se dezvoltă în mod centripet, având deschiderile orientate în sens invers.
 

siculă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. sicula)

1. (zool.) apexul dur, triunghiular al unui graptolit din care crește.