Dictionar

aluziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allusif)

1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.
2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.
 

compozitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. compositivo)

1. (despre o metodă) care procedează de la simplu la compus.
 

computațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. computational)

1. referitor la computație, care procedează prin computație.
2. geometrie ~ă = domeniu interdisciplinar care cuprinde reprezentarea pe calculator, introducerea, ieșirea și analiza datelor geometrice, entități geometrice de bază; grafică ~ă = ansamblu de metode și tehnici de conversie a informației numerice în imagini grafice cu ajutorul calculatorului și al periferiei grafice; modalitatea de adaptare a relației om-mașină la nevoile specifice omului.
 

deductiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déductif, lat. deductivus)

1. care procedează prin deducție; care folosește deducția.
 

donator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. donateur, lat. donator)

1. cel care face o donație.
2. ~ de sânge = cel care dă o cantitate din sângele său pentru transfuzii; donor.
3. individ care cedează altui individ un organ, un țesut, o celulă, un cromozom, o genă.
 

donor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. donneur, engl. donor)

1. s. m. f. donator.
2. s. m. atom străin în masa unui semiconductor care cedează electroni.
3. (biol.) individ care cedează celule, cromozomi etc.