Dictionar

iluzionist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. illusionniste)

1. persoană care practică iluzionismul sau prestidigitația; prestidigitator.
 

fachir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fakir)

1. ascet cerșetor din India.
2. prestidigitator, iluzionist.
 

iluzionism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illusionnisme)

1. profesiunea iluzionistului.
2. prestidigitație.
3. (în artele plastice) ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității.
4. tendință psihologică de a explica un fenomen prin iluziile pe care acesta le provoacă.