Dictionar

armonios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. harmonieux, it. armonioso)

1. plin de armonie; plăcut.
2. (muzică) care are armonie, care produce sunete plăcute, melodioase.
3. (arte plastice) care are, care produce armonie grație culorilor, proporțiilor etc.
4. (fig.) care formează un întreg echilibrat, omogen.
5. (antonim) inarmonios, nearmonios.
 

ecvestru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équestre, lat. equester, -tris)

1. de călăreț; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare.
 

figura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. figurer, lat. figurare)

1. intr. a fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă.
2. a face figurație în teatru.
3. tr. a ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina.
 

iluzionism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illusionnisme)

1. profesiunea iluzionistului.
2. prestidigitație.
3. (în artele plastice) ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității.
4. tendință psihologică de a explica un fenomen prin iluziile pe care acesta le provoacă.
 

municipal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. municipal, lat. municipalis)

1. adj. referitor la municipiu.
2. (s. f.) expoziție (de arte plastice) organizată la nivel de municipiu.
3. s. m. f. măturător de stradă.
 

reprezentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (reprezenta)

1. acțiunea de a reprezenta.
2. înfățișare, redare (cu mijloace plastice), reproducere.
3. cheltuieli de ~ = sume prevăzute într-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană.
4. reprezentație.
5. imagine senzorială a obiectelor sau fenomenelor lumii exterioare, evocată în conștiință în absența acestora; proces psihic care realizează această evocare.