Dictionar

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.
 

armonios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. harmonieux, it. armonioso)

1. plin de armonie; plăcut.
2. (muzică) care are armonie, care produce sunete plăcute, melodioase.
3. (arte plastice) care are, care produce armonie grație culorilor, proporțiilor etc.
4. (fig.) care formează un întreg echilibrat, omogen.
5. (antonim) inarmonios, nearmonios.
 

cacofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cacophonie, gr. kakophonie)

1. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism.
 

cacofonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. cacofonismo)

1. noțiune care se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete; cacofonie.
2. (antonime) eufonism, eufonie.
 

castanietă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. castagnette, sp. castañeta)

1. (pl.) instrument muzical de percuție pentru acompanierea dansului și a muzicii, din două plăcuțe de lemn, care se prind de degete și, prin lovire, produc un sunet sec.
 

deodorant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. déodorant)

1. (produs cosmetic) menit să mascheze mirosurile neplăcute ale transpirației sau să o regularizeze; dezodorizant.