armonios, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. harmonieux, it. armonioso)
Etimologie: (fr. harmonieux, it. armonioso)
1. plin de armonie; plăcut.
2. (muzică) care are armonie, care produce sunete plăcute, melodioase.
3. (arte plastice) care are, care produce armonie grație culorilor, proporțiilor etc.
4. (fig.) care formează un întreg echilibrat, omogen.
5. (antonim) inarmonios, nearmonios.