Dictionar

inconvenient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconvénient, lat. inconveniens)

1. neajuns, dezavantaj.
2. piedică, dificultate.
 

inconveniență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. inconvenienza)

1. deranj; pagubă.
2. necuviință.
 

defect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. defectus, germ. Defekt)

1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.
2. s. n. imperfecțiune, lipsă, cusur.
3. deranjament, dereglare care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat, mecanism etc.
4. dezavantaj, inconvenient.
5. (fiz.) ~ de masă = diferența dintre suma particulelor constitutive ale unui atom și masa reală a acestuia.