OK
X
mortier
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. mortier)
1.
tun
de
calibru
mijlociu
sau
mare,
fără
recul,
cu
țeava
scurtă
și
traiectoria
curbată.
2.
var.
mortieră.
mortieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. meurtrière)
1.
deschidere
îngustă
în
zidul
unei
fortificații,
care
permite
apărătorilor
să
tragă
cu
arma.
2.
v.
mortier.
artilerist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (rus. артиллерист, germ. Artillerist)
1.
militar
dintr-o
unitate
de
artilerie,
material
de
război
care
include
tunuri,
mortiere,
obuziere
etc.
mortier
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. mortier)
1.
tun
de
calibru
mijlociu
sau
mare,
fără
recul,
cu
țeava
scurtă
și
traiectoria
curbată.
2.
var.
mortieră.
mortieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. meurtrière)
1.
deschidere
îngustă
în
zidul
unei
fortificații,
care
permite
apărătorilor
să
tragă
cu
arma.
2.
v.
mortier.